nea anghele, uite valerica vorbeste de matale...

Capsunarii sau lohnarii?
de Val VALCU


Am fi putut sa le spunem ziaristi, nu capsunari. Primii care au plecat, cu
tot satul, la munca sunt oamenii din Certeze, care au vândut ziare la gurile
metroului parizian. Nici pe santieristii din tara Sfânta nu i-a remarcat
nimeni pâna n-au murit în atentate. Renumele capsunarilor e, probabil,
justificat de impactul pe care l-a avut, în constiinta publica, chemarea lor
în Spania. Oricine se asteapta sa plece specialistii IT în Silicon Valley,
dar nu ne asteptam sa aduca bani o treaba pe care, în satele noastre, o fac
nevoiasii, tocmiti cu o dubla de porumb si-o ciorba. Astazi, jumatate din
lucratorii plecati în strainatate provin din mediul rural.
În total, cei doua milioane de români trimit acasa 5,4 procente din PIB.
Unii economisti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar
duce direct în consum, spun ei. Cum productia interna nu e competitiva,
cresc importurile si inflatia. Astfel, doua-trei milioane de familii ar trai
mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preturilor la
apartamente si a erodarii puterii de cumparare. De tipat mai tipa si
lohnarii, patronii care traiesc din lohn. Valuta adusa de capsunari
întareste leul si, deci, slabeste exportul bazat pe forta de munca ieftina.
Totusi, chiar daca temerile unora si plângerile altora ar fi justificate, nu
capsunarii sunt problema. Dimpotriva, lor ar trebui sa le multumim fiindca,
în loc sa ceara ajutor de la stat, au razbit singuri. În deceniul trecut,
România nu a fost în stare sa ofere solutii pentru o întreaga generatie
scoasa în somaj. În loc sa finanteze recalificarea, a subventionat fabricile
neperformante, ceea ce a sleit economia, fara sa produca nimic. Privatizarea
si investitiile straine au fost blocate de capuse, iar muncitorii s-au
învatat sa primeasca, nu sa câstige. Capsunarii aduc acasa mai mult decât
bani: ei învata sa lucreze în stil capitalist si au acces la civilizatia
Occidentului. Românii lui Ceausescu veneau din Libia cu "Rapirea din serai".
Capsunarii au alte modele: case renovate, canalizare, drumuri fara noroi si
servicii publice fara spaga. Simplul fapt ca le ofera copiilor o ciocolata
si ceva vitamine în plus, si tot este o investitie, în capitalul uman, care
înseamna sanatate, educatie si civilizatie. În plus, chiar daca nu se
recunoaste, 35 la suta din veniturile capsunarilor sunt investite totusi în
banci sau alte plasamente.
Daca, prin absurd, cei 2 milioane s-ar întoarce mâine în tara, somajul ar
urca spre 40 la suta si nu exista niciun scenariu pentru asa o criza. Asta e
adevarata problema: cei care au facut bani grei în România i-au investit în
masini de lux sau în vile uriase, lasând retehnologizarea deoparte, ca tot
erau românii mai ieftini ca robotii. Acum, lohnarii striga dupa ajutor. Ba,
pardon: învatati de la capsunari si ajutati-va singuri, eventual lucrati o
vreme în Occident, pe la firme mai mari! Capsunarii sunt cei care au
înfruntat riscurile si au iesit cu bine din tranzitie. Nu ei trebuie sa
creeze un mediu economic favorabil investitiilor straine. Nu e treaba lor sa
lupte cu inflatia. Poate doar sa voteze, din când în când, asa cum au vazut
ei ca se face pe afara.